A fost sau n-a fost…?

Nu judec, doar mă întreb. Întrebările mele nu își doresc răspunsuri facile. După atâția ani de practică, nu reușesc încă să intuiesc pe deplin motivația pacientelor care se tem să recunoască faptul că au printr-o operație estetică.

Cu siguranță, n-am inventat noi, românii, acest complex. Nu e nicio diferență între o cântăreață de la noi care apare brusc cu două numere mai mari la sutien și pretinde că a luat anticoncepționale și super modelul Gisele Bundchen care se prezintă la chirurgul ei plastician îmbrăcată în burka. Peste toate aceste exemple stă o teamă amară că cineva va afla că frumusețea lor „naturală” s-a născut în cabinet.

În rândul pacientelor mele, această teamă o regăsesc în special la persoanele care au o educație și un nivel de viață peste medie. Odată cu vârsta și teama crește în intensitate; persoanele peste 35 de ani insistă foarte mult să li se acorde discreție maximă. Respect pe deplin dorința de intimitate, acesta fiind și motivul pentru care pe site-ul meu sau în postările pe Facebook nu veți regăsi fotografii  „înainte și după” operație.  Ele există, însă le prezint doar în cadrul consultațiilor, pentru a fi sigur că nu poate apărea nici cel mai mic indiciu care ar face o persoană recongnoscibilă.

Și totuși, ce e de blamat în faptul că ai trecut printr-o operație estetică? Nimeni nu are opțiunea naturală de a opri pe deplin efectele trecerii timpului asupra corpului său. Și nici nu ne întreabă nimeni, când ne naștem, ce gene preferăm să moștenim de la părinții noștri, pentru ca la 40 de ani să avem nasul, sânii și abdomenul perfecte. Să zicem că poți să blamezi un om de 40 de ani dacă a trecut viața degeaba pe lângă el și n-a învățat nimic, dar mi se pare absurd să-i judeci ridurile!

Unele paciente spun că se simt mult mai sigure pe ele dacă reușesc să trișeze și să nege faptul că ar fi trecut pe sub un bisturiu. Nu se simt judecate și nici nu trebuie să suporte întrebări neplăcute și adeseori ironice, de la „cât de tare te-a durut?” până la „cât costă o față nouă?”.

Eu cred însă că a venit timpul ca intervențiile de chirugie estetică să depășească faza unui „secret rușinos”. Grija față de propriul corp este un instinct natural; tot ce s-a schimbat e că medicina ne oferă noi posibilități. Când ceilalți văd că ridurile au dispărut brusc șimiraculos, cu siguranță vor realiza ce se întâmplă și, chiar dacă nu ne-o vor spune în față, riscăm să ne eticheteze ca ipocriți. Și atunci, de ce să ne ascundem, în loc să zâmbim, să ne bucurăm de rezultate și să dormim mai liniștiți? În acest fel, ne-am provoca și mai puține riduri noi…