Când fericirea ți se citește pe chip

pescuit

Era atât de devreme, încât ziua lungă de vară abia se pregătea să înceapă. Cu toate astea, noi eram deja gata de acțiune, cu echipamentul pregătit și bucuroși să fim împreună pentru ceasuri lungi de manevre iscusite. Peisajul acestei povești nu este însă o sală de operație: eram doar un copil și, alături de prieteni, mă pregăteam pentru o nouă zi de pescuit la Valea Drăganului.

Amintirea acelor momente mă face să zâmbesc de fiecare dată; pescuitul este un hobby pe care l-am păstrat până în ziua de azi. Dar, dacă în copilărie ne bucuram cu toții de cele trei luni ale vacanței de vară, întotdeauna parcă mai scurte decât spunea calendarul, azi e mult mai greu să înghesuim în agendă acele zile de recuperare și relaxare. S-au scris cărți întregi despre „de ce sunt hobby-urile importante” și, ca în orice domeniu, există chiar „mode” și „tendințe” cu privire la activitățile de timp liber. Pentru mine însă, întrebarea e simplă: există vreo activitate pe care o practicați bine dispuși? Există un hobby la care e suficient doar să vă gândiți pentru a zâmbi? Aceea e activitatea la care să nu renunțați niciodată.

Pentru că, în timp, pasiunile fiecăruia dintre noi sunt cele mai bune arme în lupta cu timpul. Stresul, supărările și anxietățile de zi cu zi ni se lipesc de chip, ni se citesc pe față, ne întunecă privirea. Înaintăm în vârstă și, parcă, suntem tot mai morocănoși, mai greu de mulțumit, mai lipsiți de răbdare.

Sigur, astăzi există tehnica necesară și oamenii care știu să elimine aceste urme. Înainte de a ajunge însă la acest pas, uneori firesc și ușor de făcut, e bine să analizăm puțin și lucrurile care ne ocupă zi de zi timpul – și dacă nu cumva sunt sursa problemelor pe care, mai apoi, vrem să le eliminăm chirurgical. În fond, una din primele reguli în medicină e că mai ușor previi, decât să tratezi.

Pentru mine, relaxare poate însemna și că e ora 5 dimineața, plouă torențial, iar eu stau cu cizme înalte la marginea unui pârâu de munte. Sunt zile pe care le închei relaxat și zâmbitor, care îmi dau energia pentru săptămâna de lucru care urmează. Cunosc oameni pentru care „relaxarea” înseamnă câteva ore de muncă grea în grădină, printre straturi, sau adrenalina unui sport extrem.

Pentru că tocmai vine un week-end prelungit de 1 mai, e un prilej bun să ne amintim că uneori avem cu adevărat nevoie de o pauză. Profitați de aceste zile pentru a face lucruri care vă plac cu adevărat: în timp, relaxarea și fericirea ni se citesc cu adevărat pe chip!